Tâlharul mântuit

Pe crucea grea, zdrobit de vină,
Privirea lui spre cer s-a ridicat,
Și-a recunoscut viața plină
De rău, de ură și păcat.

„Pomenește-mă, Isuse-n slavă,
Când vei veni pe tronul Tău!”
Și glasul dulce, plin de milă,
I-a dat răspuns: „Vei fi cu Mine-n Raiul Meu.”

Speranța-i vie pentru-oricine,
Oricât de mult ar fi greșit,
Căci dragostea divină ține
Și-un suflet frânt e mântuit.

Așa cum tâlharul a găsit iertare,
Și tu poți azi să fii salvat;
Isus deschide cerul mare,
Primește-l, crede și fii iertat.

Amin!